…

ce-mi place cand ma plimb pe strada si nu ma mai recunosc prietenii vechi, prietenii noi… nici nu ii salut, nu le intrerup fluxul gandurilor si ii las sa mearga mai departe cu problemele lor. n-am mai niciodata chef de povesti interminabile la colt de strada in timp ce intarzii la scoala sau in alte locuri. gandurile le-au coborat privirea-n pamant si nu o sa si-o mai ridice niciodata spre cer… decat la sfarsit, cand ii da game over, the end si asta a fost. imi place sa merg pe strada si sa ii privesc cum trec pe langa mine fara sa ma recunoasca. cred ca daca le-as datora bani ar fi mai atenti cand ar umbla prin zona mea…dar asa, au ei alte probleme.